hirdetés
magyar-román szótár
| b betű | |
Lapozás: 1-50 ... 851-900 | 901-950 | 951-1000 ... 1351-1364 | |
| bitang | I. adj. 1. (ember) ticălos; 2. înv., reg. (állat) de pripas (gazdátlan). - II. s. 1. (hitvány ember) ticălos m.; 2. peior. (fattyú) bastard m. |
| bitófa | s., pret. (akasztófa) spânzurătoare f. |
| bitorlás | s., peior. uzurpare f. ahatalom bitorlása uzurparea puterii |
| bitorló | s., peior. uzurpator m. |
| bitorol | vb. tr., peior. (jogtalanul birtokol, használ) a uzurpa |
| bivaly | s. bivol m. |
| bivalyborjú | s. malac m. |
| bivalytehén | s. bivoliţă f. |
| bíz | vb. tr. 1. a însărcina (pe cineva cu ceva); 2. a lăsa (ceva) în grija (cuiva); (ezt) bízd csak rám! lasă asta în grija mea!, lasă pe mine!; 3. a încredinţa; pret. titkot bíz valakire a încredinţa cuiva un secret; 4. sorsára bíz valakit a lăsa pe cineva în voia sorţii |
| bíz|ik | vb. intr. 1. a avea încredere în ...; bízik a sikerben a avea încredere în succes; 2. a avea încredere (în cineva); a se încrede (în cineva); a se bizui (pe cineva); 3. bízik (ön)magában a avea încredere în sine |
| bizakod|ik | vb. intr. 1. a se încrede, a se bizui; 2. (reménykedik) a spera, a nădăjdui |
| bizalmas | I. adj. 1. intim; bizalmas barát prieten intim; 2. lingv. familiar; bizalmas kifejezés termen familiar; 3. confidenţial, secret; szigorúan bizalmas strict confidenţial. - II. s. confident m.; om m. de încredere |
| bizalmaskod|ik | vb. intr. a-şi permite prea mult (faţă de cineva), a-şi permite familiarităţi (cu cineva) |
| bizalmatlan | adj . neîncrezător |
| bizalmatlanság | s. neîncredere f. |
| bizalmi | I. adj . 1 . pol. de încredere; bizalmi kérdés chestiune de încredere; 2. de încredere; bizalmi állás post de încredere. - II. s. om. m. de încredere |
| bizalom | s. încredere f. |
| bizánci | adj. bizantin; a bizánci művészet arta bizantină |
| bizmut | s., chim. bismut n. |
| bizomány | s. consignaţie f. |
| bizományi | adj . de consignaţie; bizományi áruház magazin de consignaţie |
| bizony | adv. zău!; bizony ott voltam! zău că am fost acolo!; úgy bizony! aşa zău! |
| bizonyára | adv. cu siguranţă, desigur; de bună seamă |
| bizonyít | vb. tr 1. a dovedi; a proba; a face dovada; 2, a certifica, a adeveri |
| bizonyíték | s. 1 . dovadă f.; beszédes bizonyíték dovadă grăitoare; 2. jur. probă f. |
| bizonyító | adj . probant, probator; bizonyító eljárás procedură de probaţiune |
| bizonyítvány | s. certificat n.; iskolai bizonyítvány certificat şcolar |
| bizonyos | adj . 1. sigur, cert; annyi bizonyos, hogy ... cert e că ...; 2. anumit; egy bizonyos egyén o anumită persoană |
| bizonyosság | s. certitudine f., siguranţă f. deplină |
| bizonytalan | adj. 1. (ember) nehotărât; 2. (dolog) nesigur; 3. (helyzet) precar, instabil, nestabil |
| bizonytalanság | s. nesiguranţă f. |
| bizonyul | vb. intr. a se dovedi |
| bizottság | s. 1. comisie f.; közigazgatási bizottság comisie administrativă |
| bizsereg | vb. intr a furnica; bizsereg a lába îl furnică picioarele |
| bizsergés | s. furnicătură f. |
| biztat | vb. tr. 1. a îndemna; 2. (versenyzőt) a încuraja |
| biztatás | s. 1. îndemn n.; 2. încurajare f. |
| biztató | adj. încurajator |
| biztonság | s. 1. siguranţă f.; biztonságban van a fi în siguranţă; 2. constr., tehn. securitate, siguranţă f.;a híd biztonsága securitatea podului; 3. biztonságba helyezi magát valami elől a se pune la adăpost de ceva |
| biztonságérzet | s. 1. simţ n. de siguranţă; 2. (magabiztosságot adó érzés) încredere f. în sine |
| biztonsági | adj . 1. de siguranţă; 2. de securitate |
| biztos1 | adj . 1. sigur, cert; biztos forrás sursă sigură; 2. stabil, solid; biztos alap bază stabilă |
| biztos2 | s. 1. delegat m.; miniszteri biztos delegat al ministrului; 2. comisar m.; katonai biztos comisar militar |
| biztosít | vb. tr. 1. a asigura; 2. a garanta, a asigura; 3. (biztosítónál) a asigura; biztosítja magát a se asigura; 4. pub., pret. a încredinţa, a asigura; biztosítja barátságáról a-l asigura de prietenia lui |
| biztosíték | s. 1. garanţie f.; 2. com., fin. cauţiune f.; 3. electr. siguranţă f. |
| biztosító | I. adj 1. asigurător; 2. tehn. de siguranţă. - II. s. 1. (biztosítótársaság) societate f. de asigurare; 2. electr, (biztosíték) siguranţă f.; dugós biztosító siguranţă cu buşon |
| biztosítótű | s. ac n. de siguranţă |
| blöff | s., fam., peior (félrevezető kijelentés) bluf n. |
| blokkol | vb. tr. (şi intr) 1. com. a elibera un bon; 2. tehn. a bloca; 3. sp. a efectua un blocaj, a bloca |
| blúz | s. bluză f. |
